Tenul frumos cu Farmec se ține sau cum am cucerit-o pe mama soacră!

Aud ca prin vis soneria telefonului, dar pleoapele nu mă ascultă…ochii nu vor să se deschidă. Nu reușesc decât să pun perna în cap, sperând să mai dorm măcar 5 minute. Dar, îl văd pe Patrick spunându-mi: „Diana, să nu întârzii. La 10 aterizează avionul, să fii acolo…părinților mei nu le-ar plăcea să întârzii la prima întâlnire cu ei! Te iubesc și sigur te vor iubi și ei!”

Așa că…vrând, nevrând, trebuie să mă dau jos din pat. Alerg la bucătărie și pun ibricul pe foc; am nevoie de o cafea tare. În timpul ăsta, îmi spăl dinții, gândindu-mă dacă mă vor plăcea viitorii mei socri. Îmi amintesc de cafea și realizez că jumătate este pe aragaz. Acum trebuie să îl spăl și timpul parcă aleargă.

Reușesc într-un final să plec din casă, după ce am căutat cheia de la mașină câteva minute bune, am găsit-o în momentul în care tocmai vroiam să apelez un taxi. Sper că mama soacră îmi va aprecia costumul din 2 piese, puțin sobru, dar care mi s-a părut cel mai potrivit pentru această primă întâlnire și machiajul discret. Nu am pus o tonă de fard pe fața mea, nu vroiam să arăt ca o pupază chiar din prima clipă în care ne vom întâlni.

Ajung la aeroport cu 10 minute înainte să aterizeze avionul. Încerc să îmi pun gândurile în ordine; nu i-am văzut niciodată pe părinții lui Patrick, doar din poze îi cunosc, dar știu că fac parte dintr-o familie bine văzută în Anglia, cu un trecut intact, conservatori, care își iubesc foarte mult singurul fiu.

Întotdeauna am avut încredere în mine, așa m-au învățat părinții mei, dar în momentul de față îmi doream să devin invizibilă; aveam multiple emoții, nici eu nu înțelegeam de ce…la urma urmei erau oameni, ca și mine. Dacă vreți să știți cum mă simțeam, aruncați un ochi pe imaginea următoare. Mdaaa…cam așa ceva 🙂

A sosit clipa cea mare; ne-am îmbrățișat, ne-am zâmbit, mama soacră mi s-a părut puțin cam reticentă, am surprins-o privindu-mă pe furiș de nenumărate ori, în schimb tata socru m-a luat în brațe, spunându-mi „Adorabilă! Ești mult mai frumoasă în realitate!!! Vino la tata să-ți dea o îmbrățișare!”

M-a ajutat entuziasmul tatălui socru, pe drum spre casă am vorbit despre călătorie, despre vreme, despre Patrick…am trecut cu brio testul primei întâlniri. Am ajuns acasă, unde ne aștepta Patrick.

• Dragul meu, știam că româncele sunt frumoase, doar am auzit și noi de Mădălina Ghenea care l-a înebunit pe Gerald Butler. Dar logodnica ta este minunată! Mă bucur că în sfârșit ne-am cunoscut!
• Da, trebuie să aibă un secret de are tenul atat de fin și delicat. Sper ca în cele câteva zile în care vom sta aici, să mi-l împărtășească, o auzii pe mama-soacră.
• Mamă soacră, nu am nici un secret…de fapt, îl pot numi un secret. Este păstrat cu sfințenie în familia mea, transmis din mamă în fiică. Dar, vorbim mai târziu despre asta, acum haideți să vă arăt camera voastră, poate vreți să vă odihniți puțin.

După ce s-au retras, Patrick m-a luat în brațe, mângâindu-mi ușor obrazul: „Ai văzut? Câte griji ți-ai făcut…și ei te-au indrăgit din prima clipă!” L-am îmbrățișat, sărutându-l discret în colțul gurii, zâmbind și mulțumindu-i mamei mele pentru toate sfaturile legate de frumusețe și păstrarea acesteia.

„Româncele sunt cele mai frumoase, acest lucru este recunoscut peste hotare„, îmi spunea mama. „Frumusețea româncelor ar trebui să se înscrie în patrimoniul național” – era o vorbă pe care o folosea mama, zâmbind ușor. Mama mea a fost un model de frumusețe și gingășie pentru mine; tenul ei era atât de curat, părul bogat, plin de volum, avea o naturalețe în mișcare, întotdeauna era elegantă, chiar și când stătea în casă avea un aer de eleganță. „Dar, chiar dacă ne naștem frumoase, frumusețea trebuie întreținută, ține minte acest lucru!”

De când am început să folosesc creme, farduri, rujuri, mama mi-a explicat cât este de importantă crema pe care o folosesc. Am crescut cu laptele vitaminizant Doina, cel mai bun demachiant. Îmi aduc aminte că avea mama în dulap câteva categorii de produse care „deschideau uși”, cu care rezolvai probleme, mergeai cu sacoșa cu spray Farmec și pac…totul se rezolva.

Gerovital a fost prima mea alegere, a fost o dragoste la prima vedere între pielea mea și crema antirid revitalizantă SPF 10 Gerovital Plant. Ce o face atât de specială? Uleiul organic din flori de mac, care îmi protejează tenul, având și un efect calmant; previne apariția ridurilor și îmbătrânirea pielii. Când mama îmi spunea: „Draga mea, nu iți neglija tenul, pielea ta are nevoie de hidratare și de protecție, chiar dacă tu consideri că ești tânără și momentan nu este necesară folosirea cremelor. Mai târziu, când toată lumea te va invidia pentru un ten curat, luminos, fără riduri, îmi vei mulțumi!” Mă uitam sceptică la ea, dar o ascultam…mama e mama, te ascultă de fiecară dată când ai nevoie să te descarci, îți dă sfaturile cele mai bune. Și uite…că a sosit clipa în care ar trebui să îi mulțumesc pentru sfaturile primite!

La rândul meu când voi avea fetiță îi voi transmite secretul frumuseții, o voi învăța că, indiferent cât de obosită va fi, întotdeauna să își demachieze tenul înainte de culcare, hidratându-l cu o cremă hrănitoare, să bea cât mai multe lichide și să nu uite că o femeie are farmec numai folosind produse Farmec. 

Și pentru a fi la curent cu toate noutățile din domeniu, am apreciat pagina de facebook Farmec, ceea ce vă invit și pe voi să faceți, astfel încât să nu ratați vreo ofertă importantă. Un lucru important pe care l-am aflat a fost acela că, crema hidratantă Gerovital Plant este singurul produs românesc care a fost premiat în cadrul Produsul Anului 2011. Nu vă miră, nu?

Să vă mai spun că am surprins-o pe mama soacră în baie inspectându-mi gama Gerovital? Astfel a aflat secretul tinereții veșnice a pielii mele fără să i-l spun eu. Și bineînțeles că la plecare i-am dăruit crema antirid de care s-a îndrăgostit, precum și laptele demachiant hidratant de care a fost extrem de mulțumită în perioada în care a stat la noi. Vorba tatălui socru: „Keep calm că româncele sunt cele mai frumoase!”

Acest articol participă la proba nr 4 din Spring SuperBlog 2016!