Povestea lui Mos Craciun!

In seara asta le-am citit fetelor „Povestea lui Mos Craciun”; foarte frumoasa, mi-am amintit cat de mult imi placea sa mi-o citeasca mama cand eram micuta, asa ca ele.

„Candva, de mult, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Tot anul mesterea la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta. In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oamenii din acel oras nu erau foarte bogati. Mesterul le vindea jucariile aproape degeaba. Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in care…mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereasta. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copii din aceasta casa.
Trei copi visau cu voce tare:
-Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
-Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa nici o data pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar vrea sa le daruiasca macar una. Dar…ca sa vezi minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundul sacului. Si, astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit.
In drum spre casa, batranul gandea: „As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecarui copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere”.

Si cum  mergea el, pe ganduri, vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi.
Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana, batranul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice.
-Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti se va indeplini, il auzii pe puiul de caprioara spunand.
Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati.

Si batranul s-a inaltat cu ei si slava cerului instelat, spre o lume de basme. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.

Nu stia pe unde il purtase sania fermecata. Dar, intr-un tarziu, a simtit cum cobora alene intr-un tinut inzapezit unde il astepta o casuta cu ferestre luminate. O multime de pitici, exact ca cei din povesti, l-au intampinat bucurosi.

Piticii erau harinci si indemanatici, gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug, caci, nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata. Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii, mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume, jucaria pe care si-o doreste.

Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. A doua zi, in dimineata de Craciun in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s